Traim o perioada dificila si e evident faptul ca virusul acesta accentueaza caracterele oamenilor… ma uit cu tristete la cei ce, cu anunturi publicitare in gura si cu imaginea unui nou Messia, promit si garanteaza solutii pe care eu cred ca doar Dumnezeu le poate gasi in acest moment. Imi dau seama ca probabil au si ei temerile lor, luptele lor interioare, si incerc sa ii inteleg, dar ii inteleg pana cand din inconstienta lor se nasc monstii violenti carora le pasa de exact contrariul a ceea ce spun cu zambetul pe buze si batandu-se in piept cu mandrie.
Pe de alta parte, vad bunatatea oamenilor, si Doamne cat ma bucur sa vad ca ei sunt majoritatea! Ii vad pe medicii si asistentele de pe baricade dar ii vad si pe cei din magazine care vin la lucru si se asigura ca avem ce cumpara, ii vad pe soferii ce aduc mancare la domiciliu si pe cei ce stau in bucatarie sa o prepare, ii vad pe voluntari, ii vad pe eroii ce nu tipa isteric iesind in evidenta… ii vad pe cei ce nu se vad la o privire superficiala, dar isi fac treaba cu profesionalism si fara sa ceara recunoastere. Ii vad pe cei ce merita sa fie vazuti dar sunt prea modesti sa tipe in gura mare cat de buni sunt ei. Ii vad pe cei tacuti, ce isi fac datoria fara sa se crizeze, ii vad si ii respect si vreau sa le spun: “Da, eu te vad! Tu esti eroul meu! Datorita tie vom iesi cu bine din furtuna aceasta”.
Haideti sa va povestesc ceva citit intr-o carte al carui nume, din pacate, l-am uitat. Sa ne imaginam doua situatii dupa care s-au facut doua filme:
- In primul scenariu, un vas de croaziera se loveste de un iceberg, e nebunie, isterie, comandantul da ordine dupa ordine, echipajul se executa, este haos general, drama. Dupa o lupta incredibila cu provocarile date de accident, comandantul reuseste sa salveze absolut toti pasagerii, apoi salveaza echipajul si cu ultimele puteri, paraseste vasul ce se scufunda, salvandu-se astfel si pe el.
- In a doua situatie, comandantul verifica constant radarele (asa cum e normal sa faca), observa icebergul din timp fiindca se foloseste de experienta si de tehnologia ce ii sta la dispozitie si il ocoleste la o distanta de 10 km. Duce vasul in port si merge la culcare. Doar o alta zi. Pasagerii iau cina, echipajul se relaxeaza fiindca nu s-a intamplat nimic deosebit, e totul bine.
Care film vreti sa il vedeti? Care comandant este erou? Primul, nu? El va fi felicitat pentru ca a salvat pe toata lumea, va primi onoruri, va aparea la televizor pentru a povesti cat de greu a fost si cat de extraordinar a actionat el si echipajul lui, va scrie chiar si o carte despre asta si probabil va deveni coach si speaker motivational, influencer, platit cu tone de bani pentru a-i invata si pe altii “cum se face”. Asa suntem noi, umanitatea, avem o afinitate spre a vedea eroi acolo unde, de fapt, a existat o scapare, o eroare, acolo unde cineva NU si-a facut treaba pentru care e platit. Primul comandant din situatia asta e de lauda? Nu dragii mei, nu e! E un iresponsabil. Ce facea el in timp ce trebuia sa verifice instumentarul de bord, cum si-a pregatit echipajul pentru ca asa ceva, ceva ce e extrem de usor de evitat in zilele noastre, sa nu se intample? De ce nu si-a facut datoria de la bun inceput? Si… la final… cine plateste pentru traumele emotionale si financiare ale pasagerior, vasul scufundat si… tot restul?
Si in stomatologie avem acum (si am avut mereu) capitani, echipaje si pasageri. Avem multi capitani cum e primul din povestea noastra, care ar trebui sa stie ca exista un pericol major in fata si sa nu isi duca echipajul si pasagerii, colegii si pacientii lui, in situatia in care sa fie nevoit sa se salveze cumva. Doar ca sunt unii “capitani” prea infatuati sa inteleaga ca aproape 90% dintr-un iceberg e sub apa si nu se vede cu ochiul liber, ei sunt mai destepti decat o lume intreaga si se bazeaza pe ceea ce stiu ei si pe ceea ce vad “la suprafata”… trist… Dar intrebarea care chiar conteaza este: tu pe care vas vrei sa fi? Daca esti medic sau asistenta, ce capitan iti doresti? Daca esti pacient, in care capitan si in care echipaj ai incredere?
Si ma intorc la mine… sunt capitanul unui vas, medicii si asistentele, personalul non medical… toti reprezinta echipajul, iar pacientii… pasagerii. De fapt cred ca ti-ai dat seama de asta deja. Era limpede. Unele corabii sunt mai micute, cu un echipaj format dintr-un medic si o asistenta, altele sunt vapoare, altele sunt iahturi, altele vase de croaziera. Toti incearca sa ia decizia potrivita vasului lor, marii sau oceanului pe care se afla, si cei mai multi reusesc sa faca asta. Si sunt si unele flote “comerciale” despre a caror politica de functionare vorbeste “capitanul” in gura mare. Unii turisti il vor crede si se vor imbarca. “Da, totul e in siguranta! Suntem cei mai tari, noi suntem centrul universului si cei mai fabulosi si facem si dregem! Am luat toate masurile, nu ne temem noi de un cub de gheata, nu mai exista riscuri etc”. Oare asa sa fie? Raspunsul este: categoric NU!
Si stii care e diferenta dintre acest gen capitan care se lauda si se promoveaza si se mandreste cu statistici inventate de el (publicate in anunturi si articole platite) si primul din exemplul de mai sus, cel care, dupa impactul cu icebergul pe care nu l-a vazut sau i-a minimizat importanta, a salvat totusi echipajul si pasagerii chiar daca vasul s-a scufundat? Diferenta e ca acest “capitan” va fi primul care va parasi corabia, urcandu-se pe oricine intalneste in cale, aruncandu-si colegii la rechini pentru a fi el primul in barca de salvare. Echipajul si pasagerii vor fi pe cont propriu… abandonati si ai nimanui.
Marea e plina de iceberguri in acest moment! Exista capitani ce mai stau in port, unii ce ies pe mare. Unii ies pe mare crezand ca pot controla tot, altii ies precauti, altii ies putin si se intorc, unii au corabii bine echipate dar stau, altii… si altii… si altii… Fiecare capitan, de la cel cu o barca cu motor pana la cel cu o flota industriala, trebuie sa ia decizii si va plati pentru ele. Si el, si echipajul, si pasagerii, toata lumea va plati indiferent de deciziile luate. Tu, ca pasager, vezi sa nu cumva sa crezi ca te urci pe un portavion militar cu personal ultra calificat si competent si cand colo sa fie o barca de pescuit, de braconaj, defecta dar… vopsita frumos pe dinafara. Care e calea ideala, calea corecta? Nu exista. Indiferent ce alegere luam, perfect nu va fi. Fie pierdem cateva zile in port, fie iesim pe mare acum, fie iesim mai tarziu…toate variantele vin la pachet cu plusuri si minusuri.
Safe sailing my friends! Si daca stati o zi, doua sau mai multe in port, nu e nicio tragedie. Orice iceberg se topeste la un moment dat. Asa ca, ganditi-va bine cand sa stati in port si cand sa navigati. Si pregatiti-va corabia inainte de a pleca. Alegeti cu grija!
dr. Bogdan Fondrea – www.dentaldesign.ro
