Nu e deloc complicat sa faci o gaura in perete si sa introduci un surub in ea. Partea mai complicata e sa te gandesti putin inainte sa iei bormasina in mana. Cat de gros e peretele si cat de lung e surubul? Din ce e facut acel perete: rigips, beton sau lemn? Care e surubul potrivit? Cate suruburi vor fi suficiente si care e locul potrivit in care sa le pui? Cand e momentul ideal sa il pui in perete: dupa ce tragi cablurile electrice, inainte sa zugravesti sau dupa? Si as putea continua la nesfarsit despre “meseriasii” romani care se pricep la toate, de la arhitectura, la circuite electrice, instalatii sanitare, zugravit, design interior si…. de fapt la toate, la urma urmei e plin ziarul de publicitatea facuta de ei, “mesterii” locali. Dar mai bine sa va vorbesc despre stomatologie, despre implantologie si despre dinti. Astazi va prezint un caz a carei complexitate este mai mare decat insurubarea a doua implanturi in os.
Situatia initiala este asa cum se vede in prima imagine de mai jos. Pacienta era total nemultumita de zambetul ei si de situatiile propuse si incercate de diferiti medici dentisti de a-i rezolva cazul. S-au incercat tratamente parodontale, plombe, solidarizarea dintilor, si cate si mai cate… toate fara sanse reale de a avea succes. Nici nu prea avea cum sa fie altfel din moment ce indicatiile de tratament nu erau potrivite situatiei prezente. In urma analizarii radiografiei panoramice si a imaginilor tridimensionale (ma bucur sa avem in clinica Dental Design aparatura necesara tuturor investigatiilor) am stabilit ca cei patru incisivi superiori sunt compromisi. Orice incercare de a-i mentine pe arcada era sortita esecului si am fi mers mai departe pe drumul pe care pacienta se afla deja, un drum inutil, un drum in care isi risipea timpul, banii, energia si speranta. Asa ca dupa discutii clare si obiective am cazut de acord asupra planului propus:
- igienizare
- tratament parodontal si tratarea prioritara a urgentelor generale
- partea chirurgicala: extractiile celor patru incisivi, inserarea a doua implanturi generatia a doua, aditie de os si PRF, plastie osoasa si gingivala, transplant tesut conjunctiv
- realizarea unei lucrari provizorii fixe pana la vindecarea initiala si apoi o lucrare mobilizabila
- realizarea lucrarii finale, insurubabile, cu gingie ceramica rox, realizata din ceramica pe suport de zirconiu.
Partea chirurgicala (cine nu vrea sa vada poza urmatoare care prezinta situatia reala, cu ceva sange, sa treaca peste; am postat-o pentru a sublinia aceasta etapa din tratament, pusa la momentul potrivit, in ordinea ideala, si cu un scop precis, stiind de la bun inceput ce ne dorim de la fiecare incizie facuta, de la fiecare fir pus). Nimic nu e lasat la voia intamplarii, pe sistemul… “vom vedea noi ce va fi..” Nu, exista un plan si avansam pe el asa cum am stabilit de la inceput. Asa cum spuneam, extractii, eliminarea infectiilor, inserarea a doua implanturi, aditie de os si PRF, tesut conjunctiv…
Etapa finala e reprezentata de realizarea puntii ceramice pe suport de zirconiu, cu gingie ceramica roz, luand in considerare pe langa aspectul estetic (foarte important) facilitarea igienei (si mai important). Modul de aplicare este prin insurubare ceea ce aduce plusul unei posibile indepartari a lucrarii din cand in cand, pentru igienizare sau corectarea anumitor aspecte ce pot sa apara pe parcursul urmatorilor ani de folosinta. Dupa aplicarea initiala a lucrarii, vom astepta doua saptamani inainte de a o reaplica, asteptand stabilizarea gingivala.
Iar la final: zambetul: arata bine, e sanatos si functional. Indicatiile de intretinere si igiena sunt extrem de importante: fara fumat, igienizare corecta, vizite regulate la dentist si… have fun and don’t forget to smile. 🙂 Diferenta intre prima poza si ultima e evidenta. Scroll up. 😉
dr. Bogdan Fondrea – www.dentaldesign.ro
