Sunt medic stomatolog si in fiecare zi, la fiecare tratament, fac eforturi in a ma pune in locul pacientului si in a intelege cum gandeste el, ce asteptari are, ce simte in timpul interventiei si ce isi doreste sa afle despre metodele terapeutice, despre alternative, riscuri si beneficii.
Cu totii am auzit, mai vag sau mai in detaliu, de boala parodontala sau popular, parodontoza, si sunt sigura ca interesul pentru acest domeniu al stomatologiei este cu atat mai mare cu cat numarul pacientilor diagnosticati cu aceasta afectiune este important si nu poate fi trecut ce vederea.
Urmeaza sa raspund catorva intrebari pe care pacientii le pun in mod frecvent in legatura cu boala parodontala, insa inainte de a face asta, sa vedem cateva notiuni de anatomie a parodontiului, pentru a intelege corect cum ne poate afecta aceasta patologie.
Parodontiul reprezinta totalitatea tesuturilor care sustin si protejeaza dintele. El se afla in proximitatea dintelui si este clasificat in 2 categorii: parodontiu de invelis si parodontiu de sustinere. Parodontiul de invelis este reprezentat de gingie atasata, marginala si interdentara. Cel de sustinere este mai dur si este compus din os alveolar (osul din jurul radacinii), cementul – tesut asemanator osului, situat pe suprafata radiculara si ligamentul periodontal.
Din toate tesuturile descrise, ligamentul periodontal este un organ surprinzator.
Ligamentul periodontal este un manunchi de fibre de colagen cu o dispozitie organizata care sustin radacina dentara ca o chinga, conectand-o la osul alveolar. S-au descoperit 19 tipuri de colagen pe care le produce corpul uman, cu 25 de gene care codifica sinteza acestuia. Configuratia moleculara a colagenului ii confera o rezistenta la tensiune mai mare decat a otelului (conform Carranza si Newman). Deci, acest mic dispozitiv numit ligament periodontal este o combinatie unica intre flexibilitate si rezistenta. In cadrul tratamentului periodontal, este bine de stiut ca ligamentul parodontal contine un anumit tip de fibre cu potential de dezvoltare in procesul de regenerare periodontala.
Cum ne dam seama ca exista afectare parodontala?
Pentru a putea diagnostica, urmari si trata aceasta boala, este necesar sa se realizeze o fisa parodontala. Aceasta este completata de medicul stomatolog la anumite intervale de timp – 1 luna, 3 luni, 6 luni etc si contine anumiti parametri care ne dau informatii despre statusul pacientului.
- Adancimile de sondaj – se introduce sonda parodontala intre dinte si gingie pentru a masura adancimea santului gingival. Aceasta adancime ne da informatii despre cat de avansata este boala si despre metodele de tratament cele mai potrivite.
- Nivelul marginii gingivale – se masoara distanta de la zona de unire a smaltului cu cementul pana la marginea gingivala. Acest parametru poate fi pozitiv sau negativ. Este pozitiv atunci cand gingia este inflamata din diverse cauze: igiena necorespunzatoare, tratamente medicamentoase pe termen lung si, in unele cazuri, pur si simplu gingia este mai alungita decat este normal. Negativ este atunci cand apare o retractie datorata periajului cu o presiune excesiva si directie orizontala, defecte congenitale, forte crescute asupra dintelui, traumatisme cu obiecte de tipul creion, unghie, scobitoare etc.
- Cel mai relevant parametru pentru pacienti este sangerarea gingivala. – Este primul semn al afectarii parodontale pe care pacientul il vede si poate sa se adreseze medicului dentist pentru a afla daca parodontiul sau este sanatos sau nu. Sangerarea gingivala la periaj, la palpare cu sonda sau chiar spontana este un semn ca boala parodontala este activa, adica procesul de distructie este in desfasurare. Este bine de stiut ca, la pacientii fumatori, sangerarea este redusa sau chiar absenta din cauza ca fluxul sanguin este redus local. Deci, daca esti fumator, absenta sangerarii nu este un semn ca parodontiul tau este sanatos.
- Furcatiile – Sunt zonele dintre radacinile aceluiasi dinte si se masoara la dintii care au mai multe radacini (2 sau 3). Atunci cand exista o afectare a furcatiei, este necesara o atentie sporita in vederea igienizarii zonei cu periute speciale.
- Mobilitatile – Atunci cand dintii prezinta mobilitate, este neceara evaluarea acesteia in vederea tratamentului cel mai potrivit cazului. Exista 3 grade diferite de mobilitate, pe care medicul o noteaza in fisa parodontala.
TRATAMENTUL PARODONTAL
Se realizeaza pentru a pastra dintele pe arcada
Etapele terapiei parodontale:
Faza initiala :
- instructajul privind igiena bucala. Igiena orala este cel mai important aspect al succesului pe termen lung al tratamentului parodontal. Pacientul trebuie sa fie informat despre uneltele cele mai potrivite pentru el pentru a putea avea o igiena orala buna.
- debridarea supra si subgingivala (SRP-scaling si rootplanning) –la adancimi de sondaj mai mari sau egale cu 4 mm- se realizeaza o igienizare mai profunda decat in sedinta de profilaxie
- refacerea obturatiilor incorecte : cele debordante retin resturile alimentare si bacteriile in zona subgingivala, iar cele infraconturate conduc la impact alimentar pe gingia interdentara, care nu este protejata si in timp scade in volum
- tratarea leziunilor carioase – scadem cat putem cantitatea de bacterii din cavitatea bucala. Un anumit tip de bacterii, cele patogene, determina o reactie inflamatorie la nivelul tesuturilor peridentare, iar aceasta lupta dintre bacterii si organism se soldeaza cu distructie tisulara la acest nivel
- reglarea ocluziei – fortele excesive determina distrugerea tesutului gingival si osos, astfel, dintele nu mai are sustinerea necesara functiilor pe care le indeplineste
- tratament protetic ( provizoriu, dar de lunga durata) – beneficiul adus se refera la distribuirea corecta a fortelor asupra tesutului osos si totodata protejarea gingiei de forte excesive date de masticatia pe o zona in care dintii sunt absenti . Tratamentul protetic in timpul tratamentului parodontal este provizoriu pentru ca este necesar ca parodontiul sa fie stabil si fara pungi inainte de lucrarea protetica fixa de lunga durata
Faza chirurgicala:
- se indica pacientilor care prezinta o distructie a tesuturilor mai importanta si se realizeaza printr-o interventie care desfiinteaza zonele de retentie bacteriana si favorizeaza curatirea prin mijloace mecanice
De la ce varsta poate aparea boala parodontala?
Boala parodontala nu este specifica doar varstei mai inaintate. Atunci cand terenul este favorabil, distrugerea parodontiului poate aparea chiar si la copii, adolescenti si tineri, aceste forme fiind de regula cele mai agresive.
Boala parodontala este nedureroasa, iar pacientul poate sa neglijeze unele semne care o insotesc. Iar pentru ca unele forme ale bolii sunt foarte agresive, te poti trezi cu mobilitati crescute si chiar cu pierderea dintilor intr-un interval de timp de chiar saptamani de la debutul bolii.
Fiecare act medical este o munca de echipa, in care contributia pacientului este extrem de importanta in succesul tratamentului. Deci, pentru ca “knowledge is power”, informeaza-te asupra sanatatii tale, fii constiincios cu igiena ta si mergi la igienizari profesionale la intervalele recomandate de medicul tau.
