Individualizare sau protocol standard? In stomatologie ne aflam in postura de a pune in aplicare ambele termene, in functie de caz. Spre exemplu, in terapia odontala, pasii in realizarea unei obturatii de compozit sunt aceeasi de fiecare data:
- anestezie
- izolare
- indepartarea leziunii carioase si prepararea cavitatii
- aplicare acid
- aplicare adeziv
- aplicare compozit
Insa, pe langa acest sablon standard, individualizarea rezultatului tine strict de “amprenta” pe care o lasa medicul dentist asupra tratamentului efectuat.
In ce anume consta aceasta individualizare? Tinand cont de forma si anatomia dintelui la care lucram, medicul dentist poate da “viata” dintelui, redandu-i morfologia pierduta prin procesul carios. Bineinteles, si morfologia dintilor difera chiar la acelasi pacient. Un dinte din partea dreapta si omologul sau de partea stanga, care “teoretic” ar trebui sa aiba morfologie identica, difera, cu atat mai mult morfologia difera de la individ la individ, chiar daca caracterele predominante sunt la fel. De exemplu, dintii frontali au morfologie mai usor de reprezentat, cei din zona laterala, au caractere mai complexe: cuspizi, santuri, fosete, tuberculi, etc.
Reprezentarea individualizata a fost facilitata de introducerea sistemele compozite in stomatologie. Avantajele compozitelor sunt multe si prezenta lor fac ca incet, incet, plombele de metal (de amalgam) sa fie complet eliminate.
Cateva avantaje ale folosirii compozitelor:
- Estetica deosebita
- Modelarea facila
- Timp de lucru (modelare) suficient
- Adaptarea marginala corespunzatoare
- Prepararea dintelui se face conservativ, adica se inlatura strict zona de proces carios, fara a fi nevoie de o preparare extinsa pentru a crea o cavitate retentiva
Prezentare caz clinic:
In imaginile de mai jos vedem un molar superior, cu tratament endodontic efectuat. Dupa indepartarea tesuturilor cariate, rezulta cavitati (imag. 1) ce urmeaza a fi obturate cu compozit, aplicat stratificat.
Dupa etapele la care am facut referire mai sus (aplicare acid – pentru demineralizare, bonding – pentru realizarea legaturii chimice intre compozit si dinte), observam individualizarea molarului, dandu-i un relief propriu, relief “sugerat” si de tesuturile dentare restante si sanatoase (imag. 2).
Modelarea finala se observa in imag. 3 inainte ca dintele sa fie finisat si lustruit. Se observa culoarea, adaptarea marginala si elementele de specificitate pentru un molar (cuspizi, santuri, fosete).
Rezultat final se vede in imag. 4, dupa indepartarea membranei de izolare, unde s-a verificat cu ajutorul hartiei de articulatie contactele dentare in muscatura. Se observa contacte multiple, stabile ceea ce pentru pacient inseamna ca “plomba nu este inalta”. Totodata se pastreaza si elementele morfologice specifice dintelui.
In concluzie, pe langa complexitatea data de fiecare caz in parte, tocmai individualizarea si partea ei artistica face ca stomatologia sa fie o provocare continua.
Dr. Alexandra Balan – www.dentaldesign.ro