Psihologia in Stomatologie

De cate ori nu am auzit umatoarele cuvinte:

“Domnule doctor, numai mie mi se intampla! Am imunitatea scazuta, va rog sa imi dati antibiotice! Nu am avut noroc de dentisti buni. Sigur ceva nu e in regula, nici nu ma astept sa fie bine, la mine niciodata nu iese bine. Asa sunt eu, nu am noroc…”

Din experienta personala cat si din cazurile studiate reiese doar un raspuns. Un rezultat bun, fie el in stomatologie, dar si in orice alt domeniu, se bazeaza pe cativa factori determinanti si alti cativa favorizanti. In acest scurt articol voi prezenta ramura psihologica a stomatologiei.

Sa vedem doua cazuri diferite care au necesitat tratamente similare: extractii, implanturi dentare, sinus lift si aditie osoasa. 

Cazul 1, Radu – Radu are nevoie de implanturi dentare. Fumeaza si intelege ca nu este recomandat sa fumeze. Mi-a spus ca el intelege punctul meu de vedere, dar nu se lasa de fumat. 🙂 Nu vrea sa ia antibiotice pentru ca nu e de acord cu medicamentele. Imi spune razand ca a citit undeva ca nici eu nu sunt de acord cu ele. Astazi ne-am cunoscut, venind la recomandarea unui prieten, si maine are programare pentru inserarea implanturilor. Mi-a zis ca nu e din Timisoara si pe seara va iesi sa bea ceva “cu baietii”. “Radu, trebuie sa te odihnesti, sa nu fumezi si sa te pregatesti pentru interventia de maine”. Rade din nou si imi spune sa nu imi fac griji ca va fi bine. Cum vine asta? Pacientul il asigura pe medic ca va fi bine?! Ma rog… Voi ajunge sa il cunosc pe Radu si imi voi da seama pe parcurs ca asa e el. Traieste prezentul, e optimist, nu isi face griji legate de viitor si se distreaza socializand cu prietenii lui cat de des are ocazia.

Cazul 2, Ioana -Ioana are si ea nevoie de implanturi. Deja este la a 3-a discutie pe care o avem. Astazi vrea sa vorbim despre sinuslift si a venit cu sotul. A vazut ceva filmulete pe Youtube si i se pare o interventie riscanta. Vrea sa stie mai multe detalii. Ca sa inteleaga mai bine situatia, sotul pune si mai multe intrebari: Ce materiale vom folosi? Ce fel de material de aditie se pune? Ce riscuri sunt? Dar membrana sinusului nu se poate rupe? Va durea? Va sangera? Incerc sa ii asigur si sa ii reasigur ca vom face tot ce ne sta in putinta pentru a fi bine. Pleaca nelamuriti in totalitate, luand 2 retete cu antibiotice (in caz ca pierde una asa cum s-a intamplat data trecuta). Mi-a spus ca deja ia medicamente de cateva zile pentru ca are un organism mai slab. Si-a luat concediu si maine va veni si sotul cu ea la interventie.

Ziua interventiei:

Radu – Vine, se aseaza pe scaun si face o gluma cu asistenta. Ea rade. Radu rade si el. Eu ma uit pe imaginile de la computer tomograf. Radu se uita si el si spune ca imaginea seamana cu bunicul lui. Ii fac anestezia si incepem. Totul merge perfect. Radu imi spune ca totul e ok. La finalul interventiei se ridica, se sterge si ma intreaba daca poate iesi in oras. Ii spun ca nu e o idee buna sa iasa astazi. Promite sa fie ascultator vreo doua zile. Ne saluta, mai face o gluma cu asistenta si pleaca.

Ioana – Vine. In cabinet intra si sotul ingrijorat. Imi spune ca ii este teama si nu a dormit toata noaptea. A avut cosmaruri si nu a putut manca mai nimic. Dupa o discutie de 30 de minute in sfarsit incepem. O doare anestezia. Nu sta bine pe tetiera si asistenta o trage prea tare de buza. Vrea sa clateasca. Ma intreaba intr-una cat mai dureaza si ofteaza la fiecare 30 secunde. O intreb daca o doare si spune ca nu, doar ca ii e frica. O intreb de ce ii este frica, suntem aproape gata. Imi spune ca simte ea ca ceva nu e ok… Se ridica, abia vorbeste, sotul vine dupa ea, tine compresele cu gheata pe fata si iese cu pasi inceti.

Dupa 10 zile, se scot firele: 

Radu – Vine la timp si se aseaza pe scaun. Il intreb cum a fost. Imi spune ca fara probleme. L-a durut putin in ziua aceea, s-a umflat putin, dar le-a spus prietenilor ca a fost la K1. 🙂 Ii scot firele si vad ca s-a vindecat perfect. Ma intreaba ce urmeaza. Discutam despre coroanele ce le vom face peste 6 luni, materiale, zirconiu… Multumeste, ii da o cutie cu ciocolata asistentei si pleaca. Asa e Radu. 🙂

Ioana – In cele 10 zile m-a sunat de 10 ori, s-a ingrijorat, m-a sunat si sotul. A venit la control si dupa 10 zile inca nu e vindecata corespunzator. Mi-a spus ca a avut grija, a facut tot ce trebuia si ca simtea ea ca ceva nu e ok. Oare ce se poate intampla, oare nu ar fi mai bine sa vina si maine, oare sa mai ia medicamente, oare cum sa curete zona? Ii spun din nou sa nu se ingrijoreze, ii mai pun cateva fire si o chem peste alte cateva zile.

Viitorul…

Radu – Zambeste, mananca si se bucura de rezultat. Aduce cativa prieteni cu el spunandu-le ce medic bun sunt eu si laudand diferite atribute ale asistentei. 🙂

Ioana – Va las pe voi sa anticipati rezultatul.

IN CONCLUZIE: Fie crezi ca va bine, fie crezi ca nu va fi bine, in ambele variante AI DREPTATE! 

Dr.Bogdan Fondrea – www.dentaldesign.ro