Iti raspund si astazi la intrebari. Incerc si astazi sa dau tot ce am mai bun din mine in cabinet, la fiecare pacient in parte, la fiecare dinte in parte. Iti prezint deseori fotografii si cazuri cu reusite stomatologice. De fapt, vezi si tu actorii cu zambet de Hollywood facand reclama la o pasta de dinti, vezi si tu povestile frumoase cu zambete impecabile, dar…!
Vin si momente cand toata stiinta mea, cand tot ajutorul colegilor mei, cand toata bunavointa si hotararea ta nu mai sunt de ajuns. Vin uneori momente cand stau fata in fata cu limitarile mele, cand stau fata in fata cu limitarile medicinei, si cu parere de rau, raspund : NU POT! Imi pare rau, dar nu te pot ajuta! Situatia este mai complicata decat ne imaginam uneori. Da, stiu, ai facut examinari radiologice, ai rezultatul de la computer tomograf, esti dispus sa faci orice si ai rabdare. Da, stiu ca nu conteaza cat costa si ca iti doresti acel zambet mult dorit, dar… NU TI-L POT DA!
Sunt trist si imi pare rau ca iti spulber expectantele, imi rare rau ca visul tau se destrama cu fiecare cuvant pe care il rostesc, dar ceea ce doresti tu, din pacate, nu se mai poate. Ce pot face? Ce putem noi face? Lacrimile tale vorbesc si striga neputinta mea. As vrea sa iti pot promite ca va fi bine, asa cum vrei tu, as vrea sa iti spun ca acel zambet va fi al tau, dar nu te pot minti. Nu pot face mai mult de atat: doar atat, putin mai bine, si putin mai bine, dar… perfect? NU!
Imi dau jos manusile de pe maini, imi sterg transpiratia de pe frunte si te privesc, asa cum esti cu umerii plecati, cu lacrimi in ochi si cu sperantele naruite.
Nu iti pot de ceea ce iti doresti, tot ce pot este sa iti spun adevarul, sa stau langa tine ori de cate ori vei avea nevoie si oricand ai nevoie, sa dau profesional tot ce am mai bun din mine. Sunt doar un om, un medic, cu limitarile mele de om, si limitarile mele de medic. Nu sunt Dumnezeu. Nu te voi minti. Nu iti voi da sperante desarte. Te voi asculta si te voi sfatui, dar ceea ce tu doresti, nu pot sa-ti ofer.
Din pacate, pot sa iti dau doar raspunsul pe care il am, si nu raspunsul pe care tu il doresti. Decizia este a ta, si drumul este al tau. Imi pare rau mai mult acum nu se poate…
Foarte frumos scris!Speechless!
Mi-a placut mult articolul tau si mi-am adus aminte de ceva spus de Parintele Arsenie Boca: “La început dai din ce ai, iar după un timp dai din ce eşti.” Aşa să fie!
Impliniri pe mai departe…
Multumesc mult! Multumesc!