CV-uri impresionante, teancuri de diplome cu care poti tapeta o casa intreaga, cursuri peste cursuri etalate in avalansa de check-in-uri pe Facebook, schimburi de experienta, toate postate si promovate prin publicitate si anunturi platite pentru ca TU nu cumva sa ratezi maretia mandrului posesor a acestui palmares galactic. Cine e pe primul loc, cine cine? Cine e pe primul loc?
Ei bine, eu de ce nu fac asta? Se mai gaseste din cand in cand cate un maestru PR care imi spune cum se face stomatologie in ziua de azi si imi da sfaturi (nesolicitate) despre cum se face promovare adevarata, cum se vinde si cum ar trebui sa actionez ca sa fiu in rand cu lumea moderna. Evident ca printre multele solutii (pe care nu o sa le dezvolt acum) este si aceea de a-mi etala la randul meu realizarile prin acele foi de hartie prin care sa dau valoare…. valorii mele. 🙂
De ce nu o fac? Hai sa va spun.
In primul rand, nu cred ca o foaie de hartie de pe peretele unui medic te va ajuta cand stai gura casca admirand vasta lui experienta expusa ca Mona Lisa in Luvru in timp ce esti pe punctul sa ti se insere un implant dentar, sinusul este deschis, o artera stropeste cu sange, anestezia nu isi mai face efectul, tu lesini iar curentul se ia pentru ca cei de la Enel au o defectiune. Crezi ca diplomele se pot folosi sa tapeteze mucoasa perforata a sinusului, sa opreasca sangerarea, sa te readuca la realitate si facand foc din ele sa dea lumina pentru finalizarea interventiei? Eu nu cred. Dar cred ca exista ceva mai important ce te va ajuta in aceste cazuri, si asta nu se poate bate in cuie sau lipi cu banda dublu adeziva pe perete.
In al doilea rand, nu stiu care e mandria in a avea sute de diplome luate la diferite cursuri. Nu toate cursurile sunt la fel si nu toate diplomele sunt Van Gogh, iar faptul ca ai mers la unele te-a ajutat pe tine sa te specializezi si sa devii un medic mai bun, e dezvoltare personala si profesionala si atat. Sa nu vorbim de “recunosterea” data de multimea de site-uri obscure ce pentru o suma modica, te felicita si iti inmaneaza dovada printata si inramata in acord cu preferintale tale cromatice, ca tu esti medicul cel mai cel, primul in toate, luceafarul stomatologiei internationale sau mai stiu eu ce alte aberatii.
In al treilea rand, mie personal imi place un proverb: lauda de sine nu miroase-a bine. Este o limita a penibilului care la mine probabil e mai joasa decat la altii din moment ce prefer sa nu defilez cu foi de hartie care sa vorbeasca despre experienta, talent si rezultate. Prefer sa-i las pe altii sa vada cum sunt eu si sa vada munca si rezultatele mele pentru ca diplomele alea nu vor trata pe nimeni. Nici nu cred ca “atrag” clientela in modul asta sau ca ma va ajuta mai mult sa le expun prin sala de asteptare. Mai bine pun niste flori in locul lor si-i las pe altii sa ma laude prin munca pe care o fac.
Concluzie: Am mers la cursuri, am primit diplome, foarte bine, le-am pus intr-un dosar, doua, trei sau zece, undeva intr-un dulap. A ramas informatia, pe care am reusit sa o cern si discernamantul necesar pentru a alege ce sa pun in aplicare pe pacientii ce isi lasa sanatatea in mainile mele. Cred ca e mai important sa ramana diplomele in dulap si sa fie “la vedere”, empatia, daruirea, talentul, experienta si implicarea. Asta ce ceea ce trebuie afisat, nu pe perete evident, ci prin munca, zi dupa zi.
Dr. Bogdan Fondrea – www.dentaldesign.ro
