Rezectia apicala este o procedura chirurgicala conservatoare. Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca se realizeaza pentru a prelungi durata de viata a un dinte care, in mod normal, este destinat (mai devreme sau mai tarziu) extractiei. In ce consta mai exact? In indepartarea chirurgicala a varfului radacinii si a tesuturilor inconjuratoare care sunt afectate ca urmare a unui tratament de canal care din anumite motive nu a dat rezultatele dorite.
Desi extractia dentara este in continuare cea mai des intalnita manopera chirurgicala din sfera stomatologiei, tendintele moderne pledeaza spre terapia conservatoare.
Imbolnavirea pulpei dentare (a „nervului”) si complicatiile ei nu pot fi intotdeauna rezolvate exclusiv pe cale endodontica, adica prin „scoaterea nervului” si obturarea canalului radicular (locul ramas in urma scoaterii nervului). Uneori, realizarea unui tratament corespunzator este imposibila, caz in care se apeleaza la rezectia apicala. De cele mai multe ori asta se intampla in cazul retratamentelor, adica in momentul cand se reintervine a nu stiu cata oara pe un dinte cu tratamente esuate. Un retratament are sanse mult mai mici de succes decat un tratament facut din prima conform indicatiilor din literatura de specialitate. Citeste despre tratamentul de canal AICI.
Cand se realizeaza rezectia apicala?
- cand, datorita particularitatilor anatomice ale dintelui, nu se poate realiza o curatare si sterilizare a canalului pe toata lungimea lui
- cand exista anumite obstacole in obturarea completa a canalului radicular, cum ar fi instrumente rupte in treimea apicala (adica la varful radacinii)
- cand exista fracturi orizontale la nivelul varfului radacinii
- cand tratamentul de canal esueaza
- cand avem leziuni prea mari (infectii) la varful radacinii, care nu pot fi indepartate prin simpla tratare a canalului radicular
Ca si procedura, rezectia apicala se poate realiza la toate grupele de dinti, interventia fiind mai limitata la nivelul molarilor 2 superiori si inferiori, precum si al premolarilor inferiori, cazuri in care interventia este mai dificila. Succesul procedurii depinde foarte mult si de motivul pentru care a fost efectuata.
Rezectia apicala consta in urmatoarele etape:
- anestezierea dintelui, a gingiei si a osului unde se va realiza interventia
- realizarea unei incizii la nivelul gingiei, in dreptul dintelui ce urmeaza tratat si descoperirea radacinii dintelui
- indepartarea varfului radacinii si a tesutului infectat din jurul radacinii
- obturarea retrograda a dintelui ramas
- repozitionarea si suturarea gingiei
Dupa interventie, pacientii pot simti durere sau poate aparea un edem inflamator. In acest caz, medicul stomatolog o sa va recomande medicamente antiinflamatoare. Indicatiile postoperatorii sunt destul de asemanatoare cu cele care se fac in cazul extractiilor mai dificile si o sa vi le prezinte medicul stomatolog dupa realizarea interventiei.
Dr. Bogdan Fondrea – www.dentaldesign.ro
