“Mi-am facut tratamentele de canal la microscop! Cum e posibil asa ceva!?”
De cate ori nu am auzit intrebarea asta? Ca si cum “microscopul” asta este o chestie SF, miraculoasa pe deasupra, care garanteaza rezolvarea oricarei probleme stomatologice, poate chiar a oricarei probleme in general.
Nici nu stiu de unde sa incep pentru ca e atat de complex subiectul si de atatea ori l-am abordat incat imi pare ca ori imi racesc gura de pomana deoarece indiferent ce voi spune, oricum cei ce ma asculta dar nu vor sa auda, nu vor intelege, ori unii deja stiu care este realitatea si daca o mai repet inca o data e total inutil… Pentru cine scriu atunci? Pai, daca oricum stii sau daca oricum nu vrei sa stii, probabil ca scriu doar pentru mine.
O sa incep cu o povestioara:
Intr-o seara de iarna un om a iesit pe balconul apartamentului sa fumeze o tigara. Nevasta nu il lasa sa fumeze in casa (si eu ii dau dreptate doamnei) asa ca omul nostru statea in frig pentru tigara aia, si medita la starea lumii. Sprijinit in coate pe balustrada, fuma si se uita la un amarat care cauta ceva in fata blocului. Si cauta, si cauta… Dupa ce si-a terminat tigara s-a hotarat sa mearga sa il ajute, asa ca si-a tras caciula pe urechi si a coborat.
- Buna seara! Ce cautati aici? Pot sa va ajut?
- Da, multumesc! Mi-am pierdut cheile.
Se pun amandoi pe cautat dar nu gasesc nimic. Dupa vreo jumatate de ora, inghetat deja de frig, fumatorul intreaba:
- Nu va amintiti totusi unde le-ati avut ultima oara, unde anume le-ati pierdut?
- Ba da, uite in campul ala de acolo!
- Acolo? Pai si de ce le cautam aici!?
- Pentru ca aici e lumina de la felinar.
Ca in povestea asta, in stomatologie si nu numai, cautam raspunsul acolo unde e “lumina”. Ortodontul vrea sa indrepte dinti, implantologul sa puna implanturi, chirurgul sa taie sau sa extraga dinti, endodontul sa faca tratamente de canal. Fiecare are lumina lui, e specializat intr-un anumit domeniu pe care il cunoaste cel mai bine. Asa e si normal dar, si aici vine acel “DAR”, cu cat este mai specializat, cu atat este mai limitat. Cand eram student nu am inteles initial termenul “practica limitata la endodontie”, dar cu timpul am aflat: ultra-specializat, de multe ori, poate insemna ultra-limitat. Cautam cheile unde este lumina…
Voi exemplifica acum cu un caz, unul dintre sutele, miile de fapt, din aceasta categorie. Iar daca ati avut rabdare sa cititi pana aici sigur veti il gasi interesant.
Pacientul s-a prezentat cu mobilitate a dintilor, dureri generalizate, pocnituri ale articulatiilor, tulburari de masticatie, gingii inflamate care sangerau la orice atingere si miros neplacut al cavitatii bucale. S-a automedicamentat cu antibiotice si era la capatul sperantelor. A fost la dentist de nenumarate ori in viata lui. Acum cateva luni si-a definitivat si lucrarea ceramica, dar tot nu se simtea bine cu ea. L-am ascultat si ne-am uitat impreuna pe radiografie. I-am aratat nivelul osului, faptul ca dintii stau in gura doar pentru ca sunt legati intre ei si, prin infectie, legati de os, ca are numeroase probleme parodontale si am concluzionat ca singura solutie este sa ii extragem pe toti.
“Dar mi-am facut tratamentele de canal la microscop! Cum e posibil asa ceva!? Nu sunt facute bine? Am dat o groaza de bani pe ele.”
Pe radiografie vedem ca absolut toate canalele par obturate corect, pana la varful dintelui, sunt compacte, clar desenate, cu pivoti. Nicio problema aici, chiar arata foarte frumos. Si atunci unde e problema? Microscopul nu a fost bun?! A fost probabil bun si microscopul, si endodontul, si tratamentele. Cu sau fara microscop, cazul lui nu a fost unul dificil din punct de vedere endodontic. Sunt dinti cu canale largi, drepte, pe care orice absolvent de stomatologie ar trebui sa le poata face impecabil din prima zi de libera practica. Ar trebui. Problema e alta. Problema e ca stand cu ochii prin lupele alea, endodontul a ratat sa vada intreaga imagine. A vazut doar canale mici, ace, iriganti, a mai pus si o diga (membrana) cu care sa izoleze dintii pe care lucreaza si si-a ingustat si mai mult campul perceptiei. Ingropat in canale, fara speranta de a vedea lumina zilei, vazand si interpretand “realitatea” doar prin lentilele si lupele ultra high-tech, a ratat fix ceea ce este cel mai important. A vazut doar canale si a ratat sa vada pacientul, a vazut doar dinti si a ratat sa vada OMUL.
Si uite asa, cu nasul in microscop, pacientul a fost tinut in tratamente inutile cu costuri inutile si cu sperante distruse. Mentinut intr-o stare de boala parodontala grava si cu consecinte majore asupra sanatatii care pot duce inclusiv la deces, doar pentru ca “aici era lumina”. Ultra specializat – ultra limitat. Asa ne invata societatea sa fim. A gresit endodontul? Din punct de vedere tehnic, nu. Tratamentele de canal sunt ireprosabile. Ireprosabile insa inutile.
Apoi s-a intors la medicul care l-a trimis la endodont si acesta a realizat, pe dintii tratati de endodont, aceste punti ceramice. Preparare cu prag sub magnificatie. Amprenta digitala… Sunt ele gresite? Probabil ca nu. Nici nu are importanta din moment ce sunt realizate pe dinti compromisi. El stia sa faca lucrari protetice si s-a uitat doar la acest aspect. S-a uitat prin lupe, s-a uitat prin monitor, s-a uitat de aproape. Prea de aproape. Fiecare si-a facut bucatica cum s-a putut de bine, dar la final avem un esec terapeutic cu toate ca nimeni nu a gresit. Exact ca intr-o orchestra nefunctionala. Fiecare canta impecabil, insa fiecare canta o partitura diferita. Fiecare isi vede de melodia lui fara sa tina cont de dirijor. De fapt, nici nu exista un dirijor. Auzim zeci de melodii cantate una peste alta si nu asistam la un spectacol, e doar zgomot, galagie.
Solutia pentru a evita acest fiasco muzical, daca esti medic, este sa fii in primul rand dirijor, sa te pui in locul publicului incercand sa intelegi ce va auzi acesta, iar daca alegi sa fii pianist, ai grija sa canti aceeasi partitura, in acelasi tempo (dat de compozitor si sub controlul dirijorului), cu TOATA orchestra. Fiindca vrei sa faci muzica, nu galagie. Atunci cand stingi lumina aparaturii, te indepartezi de “microscop” si te dai un pas in spate, ai sanse mai mari sa vezi intregul tablou. Cauta cheia in camp, unde ai pierdut-o, nu unde e pus felinarul. Iar daca esti pacient, cauta in primul rand un dirijor care sa vada imaginea de ansamblu si care, impreuna cu muzicieni desavarsiti, sa iti daruiasca ceea ce iti doresti: “spectacolul” unui zambet frumos si sanatos.
“Microscopul” este al doilea cel mai rau lucru ce se putea intampla stomatologiei. Va las pe voi sa va imaginati care este primul.
dr. Fondrea – www.dentaldesign.ro
