PĂRÉRE, păreri, s. f. 1. Opinie, punct de vedere, concepție, idee, credință. ◊ Expr. A fi de părere = a crede, a socoti, a considera. A(-și) da cu părerea (ori câte o părere) = a opina; a crede, a considera, a aprecia. A fi de aceeași părere (cu cineva) = a fi de acord (cu cineva). A fi de altă părere = a crede altceva, a nu fi de acord. – DEX
Si, sa trec direct la subiect, fara introduceri: Eu nu dau pareri medicale si niciun medic nu ar trebui sa isi dea cu parerea despre medicina si despre sanatatea ta. In actul medical vorbim de diagnostic medical si nu de pareri. As putea sa imi dau cu parerea despre tenis, despre flori sau despre cetatile dacice. As putea sa imi dau cu parerea despre omul preistoric, despre viata extraterestra sau despre florile de mac. In medicina despre ce ar trebui sa vorbim este diagnosticul pus pe baza unei consultatii. In urma consultatiei, bazandu-ne pe datele din literatura de specialitate (nu pe credintele si ideile noastre personale) vom emite un diagnostic. In urma diagnosticului (care nu e o parere si nu e discutabil), va urma sa fie stabilit un plan de tratament adecvat. Planul de tratament se pune tot pe baza datelor stiintifice.
O parere medicala poate fi ceruta cu adevarat doar de la vecinul care e strungar si iti spune sa iti pui o tigara in ureche daca ai tras curent la dinti, sau poate de la bunica de la tara care a facut agricultura toata viata ei. Parerea ei ar putea fi sa mesteci fagure de ceara de albine daca iti sangereaza gingiile. Astea sunt intr-adevar pareri si sunt corect numite “pareri”. Cand urmezi sfaturile lor asteapta-te ca si rezultatul sa fie pe masura. Parere ai cerut, parere ai primit.
Dar, cum sa fie atunci? Pai e simplu.
- In primul rand, nu fi ofensat cand imi scrii pe facebook sau pe blog ca vrei o parere si eu iti raspund ca nu am niciuna. Nu ma ocup de pareri medicale. Ma ocup de medicina, de stomatologie si am facut Facultatea de Medicina Dentara, de stomatologie, asa ca am fost pregatit sa emit diagnostice, sa stabilesc planuri de tratament si sa le pun in aplicare. Nu sa imi dau cu parerea. Nu mai imi cere asta decat daca vrei sa vorbim despre… tenis. Daca ii scrii medicului, cere un diagnostic, daca ii scrii omului, cere-i o parere despre ce vrei tu in afara de aria lui de expertiza. Bun, ai inteles, acum imi scrii ca vrei un diagnostic. Pana aici e perfect. Primul pas a fost facut. Ai inteles ca de fapt ceea ce vrei de la mine este un diagnostic si nu o parere medicala. Felicitari! Tocmai ai reusit sa cresti sansele tale de a avea o solutie corecta. Ai facut 50% din ceea ce trebuie sa faci, plecand de la 0%.
- Urmatorul pas este la fel de important. Atentie, diagnosticul medical NU se pune pe baza unor poze trimise pe net, nici pe explicatiile pe care le dai prin tastatura laptopului, prin telefon sau scrisoare trimisa cu porumbelul. Nu, nici semnalele cu fum nu iti vor aduce diagnosticul de care ai nevoie. Pai atunci cum? E simpu. Pasul doi este sa vii personal la consultatie. La consultatie, pacientul completeaza o fisa medicala, se fac radiografii, masuratori, poze si evaluare clinica. Acum medicul are toate datele necesare pe baza carora va emite un diagnostic urmat de un plan de tratament.
Ai cerut un diagnostic, ai primit in sfarsit ceea ce ai nevoie. Totul e perfect pana aici. Doar ca…. acum vine partea cu adevarat interesanta: detaliul care face diferenta. Cititi mai departe sa vedeti!
Concluzie:
Uite cum am ajuns ca plecand de la dorinta ta de a obtine o parere (inutila si extrem de periculoasa), sa beneficiezi prin doi pasi simpli de un diagnostic medical. E o diferenta enorma intre ceea ce crezi ca vrei si de ceea ce intr-adevar ai nevoie. De la 0% la 50% la 100%. Doar ca… detaliul care face diferenta sta in experienta, intelegerea, profesionalismul si etica medicului in mainile caruia iti pui sanatatea.
Vezi ca si daca totusi ceri un diagnostic, si atat tu cat si medicul urmati pasii de mai sus, la final… sa nu obtii tot o parere, ambalata frumos intr-un pachet de consultatie medicala.
dr. Bogdan Fondrea – www.dentaldesign.ro
