Succesul unui implant e dat de mai multi factori. Unul dintre aspectele foarte importante de luat in seama este rezerva osoasa. In functie de cat de generos este osul, implantarea poate fi mai usoara sau mai complicata. Uneori osul este mai gros iar alte ori mai subtire. Cateodata sunt necesare manopere suplimentare pentru a creste sansele de succes, in timp ce alteori se poate face totul in 8 minute, de la incizie la sutura finala, fara prea multe provocari. Voi prezenta in continuare (in imaginea de jos) doua cazuri in care am folosit tehnica de bone split pentru un rezultat asa cum ne dorim, predictibil, sigur si rapid.
In cazul unui os ingust, de aproximativ 3 mm, nu putem insera un implant ce are un diametrul de minim 3,75 – 3,90 mm acolo deoarece implantul este evident mai gros decat osul. Din acest motiv este necesar sa se creasca dimensiunea osului, putand sa facem aceasta prin aditie cu anumite materiale biocompatibile. Aceste materiale de aditie pot fi naturale sau artificiale. La randul lor, cele naturale pot fi animale (de obicei bovine) sau umane (proprii sau nu). In majoritatea cazurilor se foloseste fie os propriu, fie os bovin (bloc sau granule) preparat in prealabil.
Asadar, in prima faza ar trebui crescut osul, prin aditie, folosind os, membrane si pini. Peste 6 luni se poate pune implantul si peste alte 6 luni coroana finala. S-a incercat gasirea unei solutii mai rapide si predictibile care sa permita inserarea implantului in aceeasi sedinta cu aditia de os. In aceste cazuri solutia ideala este ca sa se recurga la aceasta interventie, de bone split (craparea osului).
Ce inseamna “bone split”? Asa cum ii spune si numele, pe mijlocul crestei se face o taietura care apoi se largeste cu instrumente speciale indepartand astfel marginile osoase una fata de alta. Acest fapt permite ca implantul dentar sa fie introdus intre aceste doua tablii osoase. Spatiul ramas liber se augmenteaza cu (ideal) os propriu si A – PRF. Deasupra se adauga o membrana A – PRF care ajuta la regenerare osoasa si gingivala. Citeste despre PRF – AICI.
Un alt caz similar in poza de aici:
Un caz mai complicat (da, se poate si mai complicat de atat 🙂 ) este cand bone split-ul se face pentru cresterea inaltimii osoase. In aceasta situatie taietura nu e verticala ci orizontala, asa cum se vede in radiografia postata mai jos.
In concluzie putem spune ca inserarea unui implant nu este o operatiune complicata in sine, ci complicat este sa fie luate in calcul toate particularitatile fiecarui caz in parte, sa se abordeze cat mai simplu si mai corect fiecare pas, sa se foloseasca materiale de calitate si, evident, tehnica de lucru sa fie corespunzatoare. Acum ca ai un implant, cu bone split si aditie, tot ce trebuie sa faci e sa ai grija la indicatii, sa nu fumezi, sa protejezi zona si sa astepti 6 luni pentru integrare. Intre timp se poate pune o coronita provizorie. 😉
Citeste despre ce poti face, ca pacient, pentru a creste sansele de reusita a unui implant dentar, AICI.
Bogdan Fondrea – www.dentaldesign.ro
