Este sigur oare sa iau in considerare faptul ca stomatologia ar fi cea mai veche profesie cunoscuta pentru omenire? Poate ca nu, deoarece aceasta pozitie este deja luata, daca nu ma insel. Ma indoiesc, de asemenea, de faptul ca stomatologia va fi ultima profesie inventata vreodata. Inca din timpuri stravechi oamenii au folosit cele mai bune cunostinte ce le aveau pentru a-si trata dintii, si vor face acelasi lucru, atata timp cat va fi necesar.
Stramosii nostri nu au avut la dispozitie toate materialele din al treilea mileniu disponibile noua atat de usor astazi, si nici nu au folosit ceramica, implanturi de titan sau zirconiu. Ei nu si-au albit zambetele cu lampi cu plasma ultra moderne si au avut o opinie diferita in ceea ce priveste masurile de profilaxie dentara fata de cea pe care o avem noi in prezent. Cu toate acestea, au fost extrem de preocupati de problemele lor dentare si intotdeauna au facut tot posibilul pentru a si le rezolva. In ceea ce priveste anestezicele au avut doar o singura opțiune: sa nu le foloseasca deloc. Dar, uneori, durerea a crescut atat de mult incat au trebuit sa gasesca solutii, droguri, în scopul de a se pregati mental. Se crede ca ei ar fi folosit plante, fum sau ar fi dansat pana ar fi intrat într-o stare profunda de transa, astfel încat interventia dentara ar fi devenit suportabila. Cocktail-urile de plante prescrise de vraci au fost probabil administrate la fel ca si antibioticele din lumea de astazi, iar unele dintre ele, cred ca si-au facut datoria, surprinzator, destul de decent .
Pe de alta parte, analgezicele si antibioticele nu au fost intotdeauna suficient de eficiente pentru a vindeca pacientul, asa ca o interventie dentara directa s-a dovedit a fi obligatorie. O solutie viabila a fost la mare cautare si, atunci cand auto medicamentatia nu a fost posibila, un ” dentist ” a fost desemnat drept cea mai buna si singura optiune. In loc de o freza dentara pentru tratarea cariilor, se crede ca au folosit un arc si o sageata rudimentara, similare cu cele folosite pentru a aprinde focul. Cavitatea formata a fost umpluta apoi cu ceara de albine. In loc de implanturi dentare, dinti de animale au fost plasati in alveola insangerata din care un dinte a fost pierdut ca urmare a unui accident de lupta sau vanatoare. Intr-un mod similar, au folosit scoici sau orice alte obiecte disponibile la indemana. Surprinzator, unele dintre aceste elemente s-au integrat foarte bine in osul maxilar. In ceea priveste albirea cosmetica, oamenii acelor timpuri (si foarte putine comunitati tribale contemporane din zone geografice indepartate), foloseau vopsea sau chiar cenusa pentru a-si colora dintii in negru. Acest fapt este un indicator interesant al modului in care estetica este diferita de la cultura la cultura si specifica unui anumit interval de timp.
Privind in viitor, cu cunostintele retrospective ce le am astazi, stomatologia s-ar putea sa urmeze modele de schimbare dramatice similare si in viitor, foarte asemanatoare cu ce s-a petrecut pana astazi. Poate ca in nu mai mult de doar cateva decenii, tehnicile noastre moderne ar putea parea rudimentare și barbare. Este posibil ca materialele si tratamente sa evolueze în mod semnificativ, dar legea dentara nescrisa va fi in continuare la fel si va ramane neatinsa: un zambet nedureros, functional si frumos .
Ca o concluzie, impreună cu comunitatea stiintifica, eu tind să fiu de acord ca stomatologia a aparut atat ca stiinta si forma de arta odata cu aparitia primei dureri de dinti și va ramane aici, atata timp cat vom mesteca, ne va placea sa zambim si vom avea dorinta de a vorbi.
Dr. Bogdan Fondrea – www.dentaldesign.ro
