În stomatologie, nimic nu rămâne local.
Tot ce introducem în cavitatea orală – fie un implant, o plombă, o rășină, un ciment sau o coroană dentară – intră într-o relație directă cu organismul tău.
Acea relație poate fi biocompatibilă, bioinertă sau, uneori, toxică.
Ceea ce pui în gura ta devine parte din biologia ta. Nu există estetică fără sănătate.
Materialele dentare – între biocompatibil și bioinert
Termenii „biocompatibil” și „bioinert” sunt adesea confundați.
Diferența dintre ei este subtilă, dar esențială:
- Material biocompatibil = material care interacționează pozitiv cu organismul, fără a declanșa reacții inflamatorii sau toxice. Se integrează și susține vindecarea (ex: titanul pur, ceramica pe bază de zirconiu, compozitele moderne fără monomeri reziduali).
- Material bioinert = material care nu interacționează deloc – e tolerat pasiv, dar nu se integrează activ (ex: sticla, unele aliaje nobile).
Într-o lume ideală, materialele folosite în cavitatea orală ar trebui să fie ambele: să nu provoace reacții nedorite și să susțină echilibrul biologic local. Dar realitatea clinică e mai complexă.
Materiale care pot deveni toxice
Nu toate materialele dentare sunt „neutre”.
Unele pot elibera substanțe care, în timp, afectează țesuturile sau metabolismul general.
- Amalgamul dentar (cu mercur) – stabil chimic în formă solidă, dar cu potențial de eliberare de vapori de mercur în condiții de abraziune sau coroziune. OMS a recomandat, din 2020, reducerea treptată a utilizării sale. Eu nu l-am folosit niciodată.
- Rășinile acrilice și compozitele de generație veche – pot elibera monomeri reziduali (BPA, TEGDMA, HEMA) în primele zile după aplicare, cu efecte iritative sau alergice locale.
- Aliajele metalice – nichelul, cuprul, cobaltul sau paladiul pot induce reacții galvanice sau alergii de contact.
- Cimenturile vechi pe bază de eugenol – pot provoca reacții inflamatorii pulpare sau tisulare la contactul prelungit.
Un material prost ales, prost polimerizat sau prost izolat poate transforma un tratament corect teoretic într-un factor de stres biologic real.
Biologia nu minte
Corpul nu negociază, el reacționează.
Un material incompatibil declanșează inflamație, durere, retracții gingivale, mirosuri metalice, gust amar, oboseală, reacții alergice.
În timp, inflamația cronică locală devine sistemică. Exact mecanismul care scurtează viața celulară și accelerează îmbătrânirea biologică.
De aceea, în stomatologia pentru longevitate, alegerea materialului nu este o decizie estetică, ci una medicală, cu implicații asupra sănătății generale.
Cum alegem corect materialele
• Titanul pur (grade medicale 4 sau 5)
– Biocompatibil, osteointegrabil, folosit în implantologie de zeci de ani.
– Reacțiile adverse sunt foarte rare, dar pot apărea la pacienți cu hipersensibilitate la aliaje.
• Zirconiul (ZrO₂)
– Material ceramic complet bioinert, cu conductibilitate termică redusă, rezistență ridicată și aspect natural.
– Ideal pentru pacienți cu reacții la metale sau cu cerințe estetice înalte.
• Ceramica integrală (feldspatică, disilicat de litiu)
– Estetică excelentă, complet biocompatibilă, folosită la coroane și fațete.
– Nu eliberează substanțe ce irită sau corodează.
• Compozitele moderne fără BPA
– Formule noi, cu monomeri stabili, eliberare minimă de particule dăunătoare.
– Necesită tehnică corectă de fotopolimerizare pentru stabilitate pe termen lung.
Alegerea materialului = diagnostic corect + execuție impecabilă
Un material biocompatibil devine toxic dacă este aplicat greșit.
Ciment necurățat, margini protetice invazive, lipsa izolării cu digă – toate acestea transformă o lucrare „corectă” în sursă de inflamație.
Adevărata biocompatibilitate nu ține doar de material, ci și de respectul pentru biologie în fiecare etapă a tratamentului.
Materiale, inflamație și longevitate
Inflamația cronică locală — fie de la o infecție, fie de la un material nepotrivit — se propagă în tot corpul.
Afectează vasele, metabolismul, imunitatea și chiar expresia genetică (prin activarea citokinelor inflamatorii IL-6 și TNF-α).
De aceea, materialele folosite în stomatologie sunt parte din medicina longevității.
Pentru că o gură sănătoasă, lipsită de toxine și inflamații, contribuie direct la menținerea echilibrului sistemic și la prelungirea anilor de viață sănătoși.
Concluzie
Materialele contează.
Nu doar pentru cum arată un dinte, ci pentru cum funcționează organismul.
Ceea ce pui în gura ta rămâne acolo ani întregi. Interacționează cu saliva, cu sângele, cu mucoasa, cu celulele tale.
De aceea, stomatologia adevărată nu înseamnă „să arate bine”. Înseamnă să fie curată, compatibilă și biologic corectă.
„Estetica trece. Biologia rămâne.”
Iar din ce rămâne se construiește longevitatea.
Dr. Bogdan Fondrea – Dental Design Timisoara
Surse mentionate:
- Schmalz G. et al., Dent Mater, 2019 – Biocompatibility of dental materials.
- Albrektsson T. et al., Clin Implant Dent Relat Res, 2020 – Titanium and zirconia in implantology.
- Van Landuyt K. et al., Dent Mater, 2021 – Monomer release from resin-based materials.
- World Health Organization, 2020 – Global Mercury Amalgam Phase-Down Recommendations.
- Kornman K. et al., J Clin Periodontol, 2022 – Chronic inflammation and systemic aging.
