Haideti sa presupunem ca orasul in care locuim este unul profund problematic. Ca exista mizerie aruncata peste tot, firma de salubrizare fiind una ineficienta si complet dezinteresata. Sa ne imaginam ca constructiile sunt puternic subrezite chiar in centrul urbei, amenintand viata cetatenilor. Traficul…unul congestionat cu circulatie deficitara, avand o frecventa mare de accidente soldate cu rani grave, cu dureri de lunga durata pentru victime. Ba mai mult, cartierele acestui oras al nostru sunt atat de prost definite intre ele, incat pare ca nu exista armonie sau integritate functionala intre ele. Si cand ne uitam la fatadele cladirilor e ca si cum ne-am uita prin ecranul unui film de groaza.
Acum, in toata aceasta schema de elemente, avem un proces electoral in desfasurare. Evident, suntem profund dezamagiti de cel in a carei gestiune s-a aflat orasul nostru pana acum. Insa, acum, declaram ca e timpul pentru un moment de cotitura. Ca de azi inainte putem vorbi de o schimbare majora, ca vom desemna pe cineva capabil sa ne salveze din acest declin. Vin alegerile, suntem in turul 2, avem de ales intre doi candidati.
Unul dintre ei sustine ca este un expert absolut in situatii similare cu a noastra, desi nu are un palmares dovedit de succes anterior. Insa el sustine sus si tare ca stie ce e de facut si ca solutiile sunt simple. Ne promite un plan de tratament al orasului. Unul de a reface totul, din scoarta in scoarta, in timp cat mai scurt, folosind cele mai actuale variante de tehnologie. Pe acest primar il vom numi, Omul-bun-la-toate. El stie, fiind angrenat in realitatile noastre de zi cu zi, exact ce avem nevoie. Stie ca nu mai avem timp sa asteptam dupa solutii dificile, ne stie suferinta, ne aude povestea si ne ofera exact ce vrem sa auzim…ne ofera raspunsul la toate nevoile noastre. Simplu, fara sa dureze, fara sa ne complice existenta. El este un arhitect al simplificarii, al solutiilor usoare la probleme complexe. Iar noua ne place sa stim ca suntem pe maini bune. Noi am visat de ani de zile la un oras functional, cu artere principale si drumuri secundare bine articulate. Ne-am dorit de cand eram copii sa ne mandrim cu felul in care arata orasul nostru fata de ceilalti, de turistii veniti din alte parti. Vrem sa ne simtim in siguranta in urbea noastra, fara sa ne gandim ca vor avea loc accidente zilnice, ca mizeria si poluarea nu ne vor pune in pericol starea de sanatate. Noi vrem toate aceste lucruri, deci e atat de seducator ce are de spus Omul-bun-la-toate. Ne place si vrem sa ii dam votul nostru de incredere, insa pare ca ceva nu se potriveste…acest discurs ne produce un puternic sentiment de deja-vu. Pare ca l-am auzit si cu alte ocazii. Simtim ca ceva nu se potriveste. Si, din fericire, avem si o alta varianta, un termen de comparatie pentru solutia noastra. Varianta nr. 2.
Varianta nr 2. vine de la un candidat pragmatic. Cineva cu un discurs fundamental diferit fata de Omul-bun-la-toate. Il vom numi pe acest candidat ca fiind: Candidatul Incomod.
Candidatul incomod este cel care ne spune ca va dura pana cand vom ajunge acolo unde ne dorim. Este acel candidat care ne distruge iluziile despre realitatea in care ne gasim. Este cel care ne poate oferi adevarul brutal despre starea in care ne aflam, bazata pe multe alte proiectii similare dovedite. E acel personaj care ne spune ca trebuie daramat jumatate din oras, timp in care locuitorii vor sta in locuinte provizorii, concepute din materiale mai proaste decat cele finale. E personajul care vine sa inchida drumuri de acces obisnuite, artere importante, regandind absolut tot traficul, iar asta va duce la lipsa accesului pentru unii cetateni, la regandirea drumurilor frecvente, la reconfigurarea hartii orasului. Aceasta regandire se va face in totalitate, pentru ca orasul sa fie acel oras dorit, cu arhitectura si infrastructura functionala, cu un design occidental, un loc al prosperitatii, nu al mizeriei si haosului.
Pe scurt, candidatul incomod iti spune ce nu vrei sa auzi, dar ce e necesar sa faci.
Acum, daca am transfera aceasta realitate in sfera stomatologiei, ce am descrie?
La Dental Design, avem frecvent pacienti interesati de fatete dentare. Ei vor sa isi puna fatete pentru ca si-au dorit dintotdeauna un zambet atragator, considera ca acest nou zambet la va aduce un plus din punct de vedere al imaginii de sine sau isi doresc pur si simplu la randul lor, acel proverbial Hollywood smile.
Uneori, Dr. Fondrea, in cadrul planului de tratament, alege sa ii indrume pe acesti pacienti sa renunte la dorinta de a avea fatete, recomandand ceva mult mai potrivit din punct de vedere medical. Alteori, considera ca aceste fatete pot fi realizate numai in anumite conditii. In conditiile in care pacientul este totalmente sanatos din punct de vedere stomatologic, atunci cand functionalitatea muscaturii si a danturii la nivel general este una corecta, numai atunci putem vorbi despre fatetare.
Nu ar fi mai simplu pentru Dr. Fondrea si pentru latura de business a clinicii ca aceasta fatetare sa nu se faca dupa tratamentul problemelor preexistente, ci sa se faca instantaneu, pe loc, fara prea multa bataie de cap?
Daca toti stomatologii vor doar sa ne ia banii, de ce recomandarea noastra tinde sa rezolve conditiile existente de natura medicala, in detrimentul celor estetice?
De ce alege Dr. Fondrea sa fie Candidatul Incomod, nu Omul-bun-la-toate?
Poate pentru ca ii pasa cu adevarat de pacientii sai.
Se spune ca nu poti rezista manipularii. Conteaza doar cat de priceput e manipulatorul.
Insa, ai grija intotdeauna ca in spatele promisiunilor, a discursului pompos ”too good to be true”, sa nu se ascunda doar un alt politician, un alt Om-bun-la-toate, in mana caruia urmeaza sa iti incredintezi sanatatea, zambetul si destinul vietii tale.
Cultura actuala este intotdeauna un factor determinant pentru alegeri, pentru ideea de alegere. Majoritatea tinde sa impuna fluxul, curentul de opinie pe care vrem sa il imbratisam. Dincolo de asta, poate am observat din ce in ce mai multi dintre noi faptul ca la nivel mondial, societatile isi cauta noi repere. Clasa politica pare decredibilizata cu totul, iar lipsa increderii in autoritate este din ce in ce mai prezenta, atat in cele mai dezvoltate state de pe glob, dar mai ales in acele state unde nivelul de trai nu este dintre cele mai ridicate. Putem lua exemplul Romaniei unde dorinta de a ne ajuta intre noi la nivel de invidid este la un nivel scazut, iar ca o consecinta directa, una din valorile fundamentale ale noastre ca popor este un puternic instinct de auto-conservare pe cont propriu. Aceasta dorinta de a ne proteja in fata intereselor ascunse ale celor din jur. Aceasta stare de veghe continua, in fata unor potentiale pericole, in fata unui sistem atat de putin predispus a ne apara interesele. In tara noastra, titlurile universitare si cele onorifice sunt apreciate doar in aparenta, doar pentru faptul ca par sa fie cheia care deschide accesul spre arivismul in ierarhiile sociale. Nu pentru ca ar atesta valoarea intrinseca, de necontestat a unor valori si competente umane reale. Daca atunci cand vizitam un medic, asistentele, personalul auxiliar al acestuia, stafful sau i se adreseaza sub formula de adresare: “domnule doctor”, vom spune: ce respectat este, stau toti in pozitie de drepti in fata lui ca autoritate, toata lumea i se adreseaza cu admiratie!
Cand, prin comparatie, intalnim o atitudine degajata, informala, relaxata, cand medicul se tutuieste cu personalul sau si se refera unii fata de altii la nivel de nume mic, consideram ca’’se trage de sireturi cu angajatii’’, ca nu este respectat suficient si recunoscut ca autoritate absoluta.
Avem aceste idei preconcepute, adanc inradacinate in mentalul colectiv. Ca si cum respectul fata de autoritate vine prin recunoasterea titlurilor onorifice conventionale, nu ca o atitudine umana fireasca, venita din empatie si consideratie reciproca. Suntem in an electoral, Donald Trump e presedintele Americii, iar noi, cu cine, ‘votam’? Ne-am saturat cu totii de promisiuni desarte. Simtim ca am obosit si putem sa citim printre randurile campaniilor de marketing agresiv. Parca ne repugna din ce in ce mai tare cand cineva incearca sa ne bage un produs pe gat. Vrem sa fim noi cei care alegem, nu sa simtim ca ni se ofera un cumul de variante, un set limitat de posibilitati restranse. Ca in vanzari, nimeni nu vrea sa i se vanda, toti vrem sa simtim ca suntem cei care cumpara, nu altfel.
Sfatul meu, din punct de vedere profesional, dar si din punct de vedere uman este unul singur: incearca intotdeauna sa fii cat mai rational in deciziile luate. Nu te lasa furat de campanii de marketing care vor doar sa te manipuleze si sa iti creeze ideea ca atunci cand un lucru este preselectat, este intotdeauna bun pentru tine. Priveste lucrurile cat mai analitic se poate, iar cand primesti recomandari din partea medicului stomatolog, provoaca-l.
Cere cazuri similare, cere sa iti fie oferite clarificari.
Pune cat mai multe intrebari si incearca sa obtii toate raspunsurile de care ai nevoie.
Numai atunci alegerea medicului tau va fi, cu adevarat, alegerea ta.
Mult succes!
Sursa imagini: https://www.freepik.com/vectors/flag?
