Sistemul de izolare cu diga a fost inventat cu mult timp în urma, mai exact în anul 1864 de către S.C. Barnum. Acesta afirma la vremea aceea ca: „este greu să crezi ca o foaie de cauciuc te poate face sa te simti mai confortabil in ceea ce priveste tratamentul dentar si sa ne permita sa facem o stomatologie mai buna, dar diga poate.”, fapt care este valabil si astazi.
Multi pacienti care nu au mai avut tratamente realizate cu ajutorul digii sunt intimidati, deoarece nu li se explica si nu li se ofera informatii despre aceasta.
Diga este o folie extensibila, subtire, din latex de cele mai multe ori, creata pentru a izola unul sau mai multi dinti de restul cavitatii bucale. Ea este folosita cu precadere la efectuarea tratamentelor de canal, obturatiilor (plombelor) si în cadrul unor lucrari protetice. Sistemul de izolare este format din 3 elemente: membrana care este din latex, iar pentru cei alergici, exista si varianta non-latex, cadrul pe care se intinde membrana si clema cu ajutorul careia prindem diga de dinte si o mentinem pe pozitie. Aplicarea digii este rapida si fara dureri deoarece zona va fi anesteziata.
Avantajele izolarii cu diga sunt atat pentru medicul dentist dar în special pentru pacient, printre cele mai importante fiind:
- previne contaminarea cu saliva sau sange a zonei de lucru
- protejeaza pacientul de ingestia diferitelor materiale folosite în timpul tratamentului
- ofera o mai buna vizibilitate și accesibilitate medicului dentist
- indeparteaza mucoasele invecinate (obraji, limba, buze) mult mai usor
- scade durata tratamentului
- ajuta pacienții cu reflex de voma
- previne reziduurile rezultate in urma curatarii cariilor sau a plombelor vechi sa nu ajunga în gura
- previne crearea de aerosoli în cabinetul stomatologic ( foarte important , mai ales acum în perioada pandemiei)
- creste calitatea tratamentelor efectuate și durabilitatea acestora în timp.
Exista si cateva cazuri in care izolarea cu diga nu se poate realiza, la pacientii care sufera de astm, în cazul dintilor cu o poziție vicioasa sau cu distructie mare, ce nu permite pozitionarea clemei pe acestia sau a dintilor partial erupti. Exceptand aceste cazuri, aplicarea digii este o etapa vitala in realizarea unor tratamente corecte si de durata.
Asadar, izolarea cu diga a devenit indispensabila in stomatologia moderna. Folosirea ei în cadrul tratamentului ofera posibilitatea de a crea un mediu aseptic si uscat, imbunatatind atat performanta medicului, cat si confortul si siguranta pacientului.
