Protezele dentare totale

Lipsa dintilor poate provoca numeroase probleme, atat functionale creand disconfort masticatoriu, probleme fonetice, dureri articulare cat si probleme estetice majore. Sunt situatii in care dintii lipsa nu se pot inlocui cu ajutorul implanturilor:

• probleme anatomice: deficit osos major, pozitionarea edentatiei in apropierea sinusurilor maxilare, a nervului alveolar inferior; iar statusul general al sanatatii pacientului nu poate suporta interventii de mare amploare, aici putand  fi inclus mai ales statusul emotional, fiind multi pacienti care renunta la aceasta solutie de teama interventiei chirurgicale.
• motive financiare, costurile pentru astfel de lucrari fiind destul de ridicate.

Atunci cand exista o edentatie de mici dimensiuni, aceasta se poate inlocui cu ajutorul unei punti dentare cand implanturile nu se pot realiza din varii motive.

Pe langa aceste variante  pe care medicul dentist trebuie sa le expuna pacientului (cu tot cu riscuri, beneficii, avantaje sau dezavantaje), problemele edentatiei partiale sau totale se pot rezolva si cu ajutorul protezelor mobile.

Protezele mobile sunt dispozitive orale detasabile folosite pentru inlocuirea dintilor lipsa.  Acestea pot fi partiale, atunci cand se inlocuieste un numar mic de dinti lipsa sau totale, cand se inlocuiesc dintii de pe intreaga arcada edentata.

De regula, pierderea dintilor in totalitate provoaca cele mai mari probleme estetice si functionale. Pentru rezolvarea cat mai rapida si cat mai economica a acestei situatii total inconfortabile pentru pacient se realizeaza protezele totale.

Proteza totala inlocuieste o intreaga arcada dentara, fie superioara (maxilar), fie inferioara (mandibula).

     Etapele de realizare a protezelor totale sunt:

1. Examinarea campului protetic edentat total;
2. Amprenta preliminaraa campului protetic, de obicei cu hidrocoloid ireversibil (alginat) intr-o portamprenta universala, realizand astfel o copie a maxilarului/maxilarelor care va fi trimisa catre laboratorul de tehnica dentara. Pe baza amprentei, tehnicianul va realiza o portamprenta individuala, care va corespunde mult mai bine dimensiunilor si conturilor din cavitatea bucala a pacientului.
3. Dupa realizarea portamprentelor individuale de catre tehnician, urmeaza o noua amprenta a campului protetic, amprenta functionala sau finala. Aceasta amprenta este una ditre cele mai importante etape pentru realizarea unei bune functionalitati a protezei totale.

In timpul amprentei campului trebuie sa se realizeze urmatoarele miscari:

• miscari comandate de medic si realizate de catre pacient;
• miscari realizate de medic.

Miscarile functionale in timpul amprentei executate de medic sunt recomandate pacientilor care colaboreaza greu la manevrele clinice sau sufera de afectiuni patologice neurologice la nivelul muscaluturii orofaciale. Se admit:

• modelari marginale pentru lingura individuala;
• tractiuni si rotatii ale modiolusului;
• masaje pe obraz pentru zonele laterale Eisering si Fish

Miscarile comandate de medic si realizate de pacient sunt miscari functionale, selectate pentru modelarea functionala. Cele mai folosite sunt miscarile lui Herbst. Aceste miscari se vor realiza lent. Miscarile lui Herbst pentru maxilar sunt:

1. deschiderea usoara a gurii realizeaza modelarea la nivelul molarului 1 si 2, premolarilor;
2. deschiderea larga a gurii modeleaza punga lui Eisering(molarul 2) si se pune in tensiune ligamentul pterigomaxilar;
3. mimarea unui suras fortat realizeaza modelarea la nivelul zonei vestibulare laterale, in regiunea premolarilor si a molarului 1;
4. mimarea fluieratului, sugere, se modeleaza zona vestibulara frontala intre cei doi canini;
5. manevra Valsalva, tuse, testul Ah, se modeleaza in zona distala.

Miscarile lui Herbst pentru mandibula:

1. deschiderea usoara a gurii modeleaza zona anterioara a pungii lui Fish;
2. deschiderea larga a gurii modeleaza zona maseterina care vine in contact cu marginea lingurii;
3. umezirea rosului buzelor, modeleaza zona laterala linguala din dreptul molarilor;
4. se duce varful limbii intr-un obraz si celalalt retrocomisural, modeland zona linguala in dreptul premolarilor si a glandelor sublinguale;
5. se ridica varful limbii spre nas modeland la nivelul frenului limbii si zona linguala centrala;
6. deglutitia, se modeleaza zona retromolara.

Dupa realizarea amprentei functionale, aceasta se transmite laboratorului de tehnica dentara. Pe baza acestei amprente, tehnicianul dentar va realiza baza sablonului de ocluzie(poate fi din placa de baza sau acrilat) si bordura deocluzie( din ceara sau material termoplastic).

4. Dupa aceasta etapa urmeaza o noua etapa clinica, aceea de intregistrare a relatiilorintermaxilarea pacientului edentat, care se refera la raportul dintre cele doua maxilare atunci cand gura este inchisa. Aceasta etapa este foarte importanta deoarece ii va permite tehnicianului sa monteze dintii artificiali (din portelan sau acrilat) in functie de pozitia maxilarelor pacientului.

Tot in aceasta etapa, medicul va decide impreuna cu pacientul ce culoare vor avea dintii artificiali, ce forma, sau daca pacientul are anumite preferinte legate de pozitionarea dintilor. In acest sens, pacientul poate aduce poze vechi, din perioada de dentat.

Clinic relatiile intermaxilare se pot determina prin doua metode:

• cu ajutorul sabloanelor de ocluzie, datele obinute fiind transpuse intr-un ocluzor;
• prin inregistrari grafice si cu date precise, care se transpun in laborator pe simulatoare.

          Determinarea relatiilor intermaxilare de ocluzie se face de obicei cu ajutorul sabloanelor de ocluzie. Ca si etape de lucru sunt:

1. Controlul modelelor functionale si a sabloanelor de ocluzie;
2. Determinarea curburii vestibulare a sablonului maxilar;
3. Stabilirea nivelului si directiei planului de orientare protetica(de ocluzie);
4. Determinarea dimensiunii verticale de ocluzie;
5. Determinarea relatiei centrice
6. Stabilirea de indicatii suplimentare privind alegerea si montarea dintilor.
7. Odata finalizate aceste etape clinice, sabloanele de ocluzie sunt transmise laboratorului pentru realizarea machetelor de ocluzie.

Dintii artificiali sunt montati intr-o baza de ceara, tehnicianul creand astfel macheta protezei. Proba machetei este o etapa clinica foarte importanta, in aceasta etapa medicul verificand daca toate detaliile realizate pe model corespund si in cavitatea bucala. Daca sunt modificari de facut, acestea vor fi facute de catre tehnicianul dentar si se va mai face o urmatoare proba pana cand medicul, dar si pacientul, sunt multumiti de aspectul estetic si functional al protezei.

6. In faza finala, tehnicianul va trimite la cabinet proteza totala finala, lustruita, care va putea fi inserata in cavitatea bucala.

Inainte ca pacientul sa plece din cabinetul dentar, medicul va face mai multe recomandari pacientului:

• este indicat ca proteza sa fie purtata zilnic, pentru ca pacientul sa se obisnuieasca mai repede cu aceasta;
• proteza trebuie spalata zilnic, pentru a evita depunerea de coloratii, tartru, placa dentara etc si evitarea unui miros neplacut. De multe ori pacientii uita acest aspect, crezand lipsa dintilor si inlocuirea acestora cu ajutorul protezelor dentare, un motiv pentru renuntarea la igiena bucala zilnica. Cavitatea bucala trebuie de asemenea igienizata, cu periuta si pasta de dinti si/sau cu apa de gura fara alcool.
• pentru o igienizare suplimentara a protezelor dentare, se pot folosi tablete efervescente speciale, care se pot procura din farmacii;
• pacientul trebuie sa se adreseze medicului dentist ori de cate ori proteza produce leziuni si disconfort in cavitatea bucala, iar din 6 in 6 luni pentru un control de rutina;
• este important, de asemenea, ca pacientul sa inteleaga ca exista o perioada de adaptare cu proteza, care variaza ca durata si care depinde foarte mult si de complianta sa;
• in ciuda fortelor gravitationale, proteza totala superioara ce are sprijin si pe cerul gurii (bolta palatina) tinde sa fie mult mai stabila decat cea inferioara, mandibulara, care are mai putina suprafata de sprijin si poate fi dislocata de miscarile limbii si obrajilor;
• o alta problema a protezei totale este ca exercita presiuni nefiziologice pe osul si gingia de dedesubt, accelerand resorbtia, atrofia sau pierderea osoasa care oricum, in majoritatea cazurilor, insoteste natural pierderea dintilor. Topirea osului aduce dupa sine si pierderea adaptarii sau potrivirii protezei, aceasta devenind larga si instabila. In acest caz, aceasta trebuie reumpluta cu material acrilic sau rebazata. Rebazarile repetate in timp tradeaza pierderi semnificative ale osului maxilar si determina ingrosari progresive ale protezei. Proteza incorect adaptata sau larga nu trebuie purtata deoarece afecteaza grav gingia si osul.

Astfel, protezele dentare totale necesita multe etape de realizare a acestora, o buna colaborare intre pacient, medicul dentist si tehnicianul dentar usureaza aceasta munca.

Protezele dentare totale refac acceptabil estetica, masticatia si vorbirea, fiind varianta economica de inlocuire a dintilor lipsa. Dat fiind faptul ca protezele totale tind sa fie instabile, sa genereze pierdere osoasa, sa necesite o perioada mai lunga de acomodare sau tinde sa retina mirosurile, se incearca ori de cate ori statusul general al sanatatii pacientului, dar si cel financiar, permit realizarea unor altor tipuri de lucrari pentru incoluirea dintilor lipsa care sa aiba cat mai multe avantaje pentru o buna functionalitate si estetica a pacientului edentat total.

 www.dentaldesign.ro