Durerea de dinti numita HIPEREMIE PULPARA

Ce este durerea de dinti numita HIPEREMIE PULPARA?

Uneori apar situatii de disconfort sau durere dentara. La consumul lichidelor sau alimentelor reci sau dulci poate aparea o durere ascutita, trecatoare, localizata la un dinte. La periajul dintilor se evita anumite zone din acelasi motiv neplacut. Dupa muscatura intr-o aluna prea tare apare o senzatie dureroasa la un dinte in timpul masticatiei sau la rece, sau cand s-a efectuat o plomba prea inalta cand dintele respectiv devine sensibil la presiune.

Tendinta initiala este de ignorare a aceastei situatii, cu speranta ca va trece de la sine. In a doua faza, utilizarea pastelor de dinti pentru hipersensibilitate dentara din reclame pare a fi o idee buna. Insa dupa constatarea ca situatia nu se imbunatateste, raspunsul poate fi gasit de regula la un consult stomatologic. Medicul dentist informeaza astfel pacientul ca senzatia suparatoare, desi foarte asemanatoare cu hipersensibilitatea dentara banuita, e un pic mai mult decat atat si se numeste hiperemie pulpara. Aceasta este o afectiune dentara tranzitorie si reprezinta cauza acelei dureri ascutite si enervante, provocate de anumiti stimuli, si care reprezinta primul stadiu, reversibil, al inflamatiei pulpare.

Care sunt cauzele ce cauzeaza hiperemie pulpara? 

• Agenti bacterieni: Microorganisme si toxine care se afla intr-o cavitate carioasa profunda, aproape de camera pulpara.
• Agenti chimici:  Acidul ortofosforic folosit pentru demineralizarea smaltului si a dentinei in procedeul de obturare dentara cu rasini compozite (daca e lasat sa actioneze prea mult timp). Diverse materiale folosite pentru restaurarile coronare care au componente acide, bazice iritante. Alimente acide (muraturi) sau dulci.
• Agenti mecanici (fizici): Procedee agresive de preparare a cavitatilor: viteza, presiunea de lucru in timpul utilizarii pieselor de mana sunt mai mari decat ar fi necesar. Grosimea dentinei din proximitatea pulpei dupa prepararea cavitatii (daca aceasta este prea mica si nu se aplica tratamente pentru protectia nervului).
• Agenti termici: Fluctuatii de temperatura transmise prin obturatii metalice de amalgam care nu prezinta dedesubt o baza dintr-un material izolant pentru pulpa dentara (de exemplu ciment ionomer de sticla). Supraincalzirea generata de folosirea pieselor de mana in timpul prepararii cavitatilor, slefuirii dintilor vitali care vor fi restaurati protetic sau in etapa de finisare a obturatiilor, daca nu este folosita racirea cu apa. Uscarea excesiva cu jet de aer a dentinei inaintea conditionarii cavitatilor in timpul realizarii obturatiilor. Modificari de temperatura la cimentarea lucrarilor protetice pe dinti vitali. Supra incalzirea prin aplicarea lampii de polimerizare prea mult timp, prea aprope de dinte.
• Alti agenti iritanti: Uscarea excesiva cu alcool a dintilor vitali (de exemplu inainte de o cimentare). Pierderea de substanta dentara fie prin fisuri sau fracturi dentare adanci fie prin abfractii, atritii, eroziuni, uzura dentara (smaltul dentar sanatos nu este permeabil si nu reprezinta o poarta de intrare pentru agentii patogeni) care poate fi cauzata de obiceiuri vicioase (periaj agresiv), bruxism nocturn sau diurn (scrasnitul dintilor), malocluzii dentare. Obturatii sau lucrari protetice prea inalte (trauma ocluzala). Dezechilibre ocluzo-articulare. Tratamente ortodontice agresive care comprima ligamentele parodontale (tesuturile de sustinere a dintelui). Migrarea dintilor cu expunerea dentinei la nivelul coletului

Stimulii detaliati mai sus au rasunet asupra terminatiilor nervoase din canaliculii dentinari. Astfel, au loc o serie de reactii biochimice cu aparitia unor substante vasoactive numite histamina si leucotoxina care determina modificari la nivelul vaselor de sange din pulpa dentara provocand vasodilatatie si astfel cresterea presiunii intrapulpare. Odata cu cresterea presiunii, pulpa care este inconjurata de pereti duri, neavand loc sa expansioneze, genereaza senzatia dureroasa. Reversibilitatea acestui tip de inflamatie depinde de extinderea tesuturilor expuse si de intensitatea si durata de actiune iritantului. Clinic, hiperemia pulpara este asimptomatica pana in momentul de actiune al stimulului. Durerea este de scurta durata, dar poate persista pana la cateva minute dupa aplicarea iritantului si pacientul poate localiza exact dintele in cauza. In plus, poate aparea si un disconfort la masticatie. La testele de vitalitate efectuate de medical stomatolog, pulpa hiperemiata raspunde mai puternic la senzatia la rece decat ceilalti dinti si durerea poate dura 10-15 secunde. Daca este vorba de o lipsa de substanta, palparea cu sonda poate provoca un raspuns dureros la atingere. Dintele nu doare la percutie (ciocanire). Daca nu se observa un proces carios sau un alt defect de substanta, se analizeaza zona de colet a dintelui unde, daca exista retractie gingivala, cementul radicular poate fi expus si sensibil. In aceste cazuri, de regula examenul radiografic nu releva modificari semnificative, eventual prezenta procesului carios.

Cu ce poate fi confundata hiperemia pulpara?

• Hipersensibilitatea dentinara apare la dintii la care are loc o pierdere brusca de substanta dentara fara ca pulpa dentara sa aiba timp de acomodare si adaptare, reactionand dureros la actiunea unui stimul extern. Durerea inceteaza odata cu disparitia stimulului.
• Hiperestezia dentinara apare atunci cand defectul de substanta apare treptat si este asociata cu prezenta placii bacteriene vechi de cateva zile unde au loc procese de fermentare cu formarea de acizi care ataca dintele. Se localizeaza cel mai des in zona de colet a dintelui iar durerea inceteaza in momentul indepartarii stimulului care este de obicei unul mecanic (periaj agresiv, contact cu alimente dure, palpare cu sonda de catre stomatolog)
• Pulpite acute (inflamatie ireversibila) unde durerea dureaza ore intregi si nu cedeaza la medicatie antiinflamatoare.

Tratamentul hiperemiei pulpare

• Daca e vorba de o obturatie defectuasa, sau o carie adanca, se indeparteaza obturatia si/sau tesuturile cariate, se curata cavitatea si se aplica un tratament protector (hidroxid de calciu, ionomer de sticla) sub obturatie.
• In cazul unei fracturi traumatice se efectueaza coafajul direct/indirect cu hidroxid de calciu si se restaureaza dintele cu rasini composite sau se aplica o coroana provizorie pana la finalizarea tratamentului. Daca linia de fractura este prea adanca, e posibil ca vitalitatea dintelui sa nu mai poata fi pastrata si sa fie necesar tratamentul de canal urmat de resturarea coronara.
• Daca e vorba de expunerea dentinei in zona cervicala, se aplica un tratament desensibilizant care sigileaza canaliculii dentinari deschisi
• In cazul unui traumatism ocluzal, se slefuieste selectiv contactul inalt
• In cazul malocluziilor dentare se indica corectarea ocluziei printr-un tratament ortodontic pentru rezolvarea problemei pe termen lung

In general, administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu Ibuprofen) este un adjuvant la tratamentul stomatologic aplicat. Daca metodele de tratament enumerate mai sus sunt instituite de catre medicul dentist, situatia se va ameliora, daca in schimb dintele afectat nu este tratat, se poate instala patologia pulpara ireversibila (pulpit acuta).

Dental Design  – www.dentaldesign.ro